A fi OM e lucru mare!

Stau câte-odată şi mă gândesc cum toată viaţa, de când ne naştem şi până murim, nu facem altceva decât să asimilăm informaţii şi noţiuni.
Începem cu lucruri mărunte: învăţăm să vorbim;trecem de la stadiul de patruped la cel de biped;învăţăm pentru scurt timp ce e bine şi ce e rău şi chiar că e bine să oferi fără să primeşti ceva în schimb.
Ajungem să mergem la şcoală.Acolo învăţăm să scriem şi să citim.Căpătăm chiar şi câteva noţiuni de cunoştinţe generale(nu prea multe ,doar cât poate să asimileze creierul nostru odihnit din naştere).După care ne specializăm,facem facultăţi.Ne plângem că sunt grele examenele(dragi studenţi cele mai grele examene nu sunt gândite de Ministerul Învăţământului,ce o să faceţi când o să daţi peste cele ale vieţii?Suicid?).Învăţăm să ne mândrim cu diploma de licenţă,credem că ni se cuvine tot.Chiar începem să călcăm în picioare pe cei ce stau la coadă în faţa noastră(Dă-te băh ca nu-mi ajunge strada!)Muşcăm şi sfâşiem pentru o muşcătură mai mare din pradă şi un rang ceva mai înalt in haită,mă scuzaţi, am vrut să spun în societatea noastră foarte înfloritoare.Învăţăm că e bine doar ce e bine pentru noi.Când ni se solicită ajutorul spunem fără să ezităm:"Da mie ce-mi iese la faza asta?"asta ca să nu mai spun că nici nu mai ştim cum e să ajutăm din proprie iniţiativă.Suntem într-o goană haotică după diferite titluri insipide(doctor, inginer, expert contabil etc) şi uităm că singura titulatură care contează este aceea de OM, că doar vorba ceea: "A fi OM e lucru mare!".Cel puţin asta este parerea mea şi sper să nu mi-o schimb prea curând.