Maturitate

Azi...

Azi m-am pierdut

In amintiri varsate

Pe hartie

In zambete senine

In chipuri impietrite

Si-n ochi blajini

Cu lacrimi fericite

Si-n toate

O poza aramie

Si un copil

Dau fericire-n zambet

Dar ei ma vad

Si-acel copil

Din poza aramie

Striga la mine

“Ce ai facut?...

Ce ai facut cu mine

Nu esti....

Nu sunt

Nici o farama vie

Din visul meu”

Copilarie...

Unde-ai fugit?

Unde-am gresit?

Unde-am pierdut?

Statuie stearpa fara chip

Priveam cu jind spre tine

Si tu... tu...

Iar m-ai amagit

M-ai tras in visul tau ingrat

Prin ganduri fade

Fara gust

M-arunci in lumi deserte

Si posace

Sub candele

Ce picura uitare

Si ura si nimicuri sumbre

Nici n-am gandit

Atatea umbre

Sa-nece gandul

Cel gandit dintai

De un copil ce rade

Dintr-o amintire

Varsata intr-o coaja de hartie

Lacrimă

Ploaia se revarsă,
Norii se scutură
Peste oraş spălând
Păcate si vise de-opotrivă
Tot ce este viu
Se-ascunde
Lăsând în calea
Puhoiului, mizeria
Zilelor trecute
Scăldate în zâmbetele
False desprinse
Dintr-un soare
La fel de fals
Ca cei ce îi zâmbesc
Doar ploaia nu uită
Şi vine de spală
Neputinţa şi mizeria
Deopotrivă
Cu zâmbetul de copil
Şi bucuria sinceră
A celui ce cunoaşte
Că nu există
Zâmbet fără de...
Lacrimă

Ai cunoscut....

Ai fost vreodată depresiv?Ai cunoscut disperarea?
Eu spun să te gândeşti de două ori înainte să răspunzi. Nu încerc să par superior sau mai ştiu eu ce. La fel am făcut şi eu azi, m-am gândit de două ori.Pentru că orice probleme puerile şi patetice ne-ar măcina nouă gândurile, nu se compară cu ce mi-a fost dat să văd azi.
Azi am văzut un om care a murit fără să ştie că a murit. O femeie, fostă infirmieră, ţinând de mână un copil de şase ani, cerând un dram de ajutor pentru el. A îngropat bărbatul, a rămas fără nici o sursă de venit şi şi-a călcat pe demnitate venind să ceară ajutor străinilor pentru a putea asigura minimul de trai necesar copilului.
A venit având ca pavăză cartea de muncă, pentru a demonstra că nu minte, şi o poză a copilului decupată dintr-un ziar ce îl declara cel mai frumos copil. Iar sub poză stătea scris „ Vreau să mă fac medic ca să ajut oamenii!” Copile, pe tine cine te va ajuta, ca să ajungi să ajuti pe alţii?
Un coleg chiar i-a cerut femeii numărul de telefon ca să îl aducă în weekendpe băiat la el acasă să se joace cu fiul său. Dar femeia i-a spus că nu are telefon iar dacă ar fi avut l-ar fi vândut demult pentru a cumpăra mâncare copilului
Aşa că te mai întreb odată... Ai cunoscut vreodată depresia si disperarea?
Sau dacă ai cunoscut.Acum o mai cunoşti?

Fell U


Pe mări învolburate de tristeţi
Şi lacuri alintate de tăcere
Aud o şoaptă călăuzitoare
Şi-n ceţurile otrăvite
Se-ntrezăreşte un zâmbet de speranţă
Copil uitat în timp
Visezi la ce a fost
Şi visul te-amăgeşte
Te ţine încătuşat
În negura uitării
Şi astfel, devii un călător
Static pe valurile timpului
Nu ţi-a rămas doar şoapta
Şi zâmbetul suav
Să luminezi pribeagul
În tragicu-i calvar
O lacrimă de-ai plânge
S-ar preschimba în stea
Prin ceaţa mohorâtă
Să lumineze calea
Tăcutului hoinar
Îţi simt prezenţa
Aproape că te pot atinge
Da-n jur e ceaţă
Şi zâmbetu-ţi se stinge
Mai stai cu mine
Căci altfel sunt pierdut
Dar zâmbetu-ţi s-a stins
În vremuri ce-au trecut


P.S. Mulţumesc demonicului meu înger pentru inspiraţie