Reţeta perfectă!

Sâmbătă seara.După muncă m-am hotărât să ies în oraş "la o bere", că dacă tot am ascultat cum creşte iarba toată ziua măcar să închei cu o seară glorioasă.Reţeta perfectă? Câţiva prieteni, o locaţie,câteva beri, râsete şi multă veselie.Zis şi făcut. Am găsit câţiva prieteni, am găsit o locaţie, am găsit berea dar lipseau râsetele şi veselia. Aşa că... am hotărât să schimbăm locaţia în speranţa că fiind mai mulţi se va schimba situaţia.
Ajunşi la noua locaţie (care fie vorba între noi dacă ar fi după mine aş închide-o fără nici o urmă de regret, dar din păcate te duci unde te aşteaptă prietenii)am mărit grupul de prieteni, am regăsit berea, dar ca şi înainte râsetele şi veselia cântau tot pe la alte mese.Situaţia începea să devină enervantă.Şi ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns , un amic de-al nostru s-a hotărât subit să cadă la datorie în faţa barului. Dacă ar fi fost un film ar fi luat Oscarul, în timp ce spectatorii şi-ar fi îndesat pachete întregi de şerveţele în ochi pentru a stăpânii valurile de lacrimi ce s-ar fi revărsat peste pleoape. Săracul a murit în braţele iubitei sale, ţintuind-o şi pe aceasta de asfalt într-o îmbrăţişare pasională.Doar că nu era un film şi el nu murise de-a binelea ci era doar beat mort.Ai fi putut liniştit să-i tai o mână că nu s-ar fi prins decât a doua zi de dimineaţă că nu o mai are.Aproape o oră şi ceva au stat uniţi în îmbrăţişarea lor pasională, că aşa-i când dragostea e mare, ea moartă după el si el mort de beat.
În tot acest timp eu cu un prieten , amândoi mai ignoranţi în ale romantismului, tot încercam să le încheiem momentul dramatic şi să îl băgăm în cârciumă ca nu cumva din întâmplare să înceapă o relaţie mai tragică cu vr-un poliţist.La un moment dat i-am spus iubitei să nu-l mai ţină că probabil deja s-a săturat de atâta ţinut în braţe şi că vrem să îl luăm un pic forţat, la care ea în inteligenţa sa covârşitoare îmi răspunde:
"Eu aş sta aşa pentru totdeauna!Nu mă mai satur!"
Draga mea, ori tu ai un singur neuron care aleargă ca hamsterul pe rotiţă ori eu am pierdut sensul lucrurilor.Cum ai vrea să stai pentru totdeauna cu o cârpă în braţe (că el în momentul ăla era ca o cârpă, se revărsa pe unde apuca)?Ţi-e teamă că dacă se trezeşte şi te vede pleacă?Sau cum?Că eu nu înţeleg. Cum stai aşa cu el în braţe poţi sta şi cu un stâlp că nici stâlpu nu mişcă.Mai mult stâlpul are avantajul de a fi bine înrădăcinat în pământ şi nu vine peste tine.Dar bine-nţeles că m-am abţinut de la asemenea răutăţi verbale şi cum a mişcat amicul nostru l-am şi luat pe sus şi l-am băgat înăuntru.
Am mai stat aproximativ o oră dupa care am plecat luând cu mine ca amintire inteligenţa fetei atât de frumos exprimată şi bucuria că în şapte ore trebuia să merg din nou la muncă.

Pax vobiscum!

România - ţara turlelor de biserici, indiferent în ce parte te uiţi vezi o turlă de biserică.Şi cum să nu vezi când e locuită de asemenea oameni.
Punem icoane pe pereţi, punem icoane în maşini,punem icoane la încheietura mâinii, crucea de pe clopotniţă la gât(că de ... tre' să se vadă cât de mare e credinţa noastră).Avem damigeana în beci plină cu apă sfinţită de la Bobotează, că tre să ajungă tot anul.Cu ea stropim pereţii, stropim podeaua, stropim purceaua, stropim copiii, stropim nevasta, stropim amanta. La slujbe pupăm sutana, pupăm icoana,pupăm mâna, îndurăm cu stoicism acea gimnastică infernală de în genunchi- în picioare. Ne înjurăm, ne îmbrâncim, ne călcăm în picoare să pupăm moaşte, plătim contribuţie, facem danii.
La nunţi, botezuri, îmormântări băgăm smeriţi bani în buzunarul sutanei popii, în buzunarul dascălului, în baticul îngrijitoarei , în ceara lumânării ,în fumul tămâii că doar trebuie să trăiască şi ei săracii din ceva.
Cum ne atrage atenţia cineva că popa e un fagot, burtos si profitor raspundem cu tact:"Băăăhh, tre să faci ce zice popa, nu ce face el!Că săracul e şi le om şi e supus greşelii."
Dragilor,să vă spun un secret, nu mai bateţi atât la uşa bisericii că Dumnezeu nu e acasă şi n-o să vă deschidă decât popa pe jumate beat gata să vă mai ia ceva bani că s-a gătat vinul duhovnicesc şi începe să-şi mai piardă din har. Dumnezeu a fugit până şi din icoane ,scârbit că lumea le-a umplut de salivă .Şi văzând cât de haotic e totul în ţara asta nu pot decât să afirm că :"God hates us all!"
Hai, Doamne' ajută!


P.S.: Ştiu că mai există preoţi sinceri şi cu har, la fel cum sunt sigur că există şi credincioşi raţionali şi cu bun simţ. Articolul de faţă exclude ambele categorii.

Comunismul a căzut !!!...Da' ce ne facem cu comuniştii?

Comunismul a căzut, fapt confirmat şi de acea cacealma din decembrie 1989, care a înghiţit atâtea mii de suflete .Însfârşit, comunismul a căzut!...Da' ce ne facem cu comuniştii care au rămas în urmă?Şi aici nu mă refer la activiştii de partid, ci mai mult la acel mic Stalin ce sălăşuieşte în fiecare dintre noi într-o mai mică sau mai mare măsură.Mă refer la gradul nostru de toleranţă, la capacitatea de adaptare la nou şi la noţiunea de diferit.
În cincizeci de ani comunismul ne-a obligat să gândim că suntem comuni, că nu trebuie să avem opinii diferite faţă de cele doctrinale, că nu trebuie să ne exprimăm personalitatea sau să avem o voce a noastră ca individ.Azi,la douăzeci de ani de la căderea dictaturii comuniste, deşi ne place să credem că ne-am schimbat, noi în sinea noastră am rămas tot nişte mici comunişti. Avem dreptul de a ne exprima opiniile dar tentativa este înabuşită cu pumnul, orice exprimare a personalităţii este grav sancţionată dacă nu exprimă personalitatea turmei.Şi toate aceste măsuri coercitive nu le mai aplică statul ci,culmea ironiei, noi nouă.În România anului 2010 încă mai există persoane, în general copii, care sunt călcaţi în picioare,agresaţi fizic, pentru simplu fapt că au părul lung,poartă tricouri cu formaţii muzicale, au pierce-uri, poartă pantaloni largi sau pur şi simplu ca "iar n-au şapcă"... că de :"Ţara te vrea tuns roachere!"(cretină reclamă)
Ni s-a oferit şansa de a fi indivizi dar noi ne dorim turmă, păstor şi câini de pază.Mă aştept de la zi la zi să văd în ziare sau pe internet anunţuri de genul:"Oaie bleagă şi rătăcită caut păstor cu câine fioros , pentru călăuzire!".Refuzăm cu îndârjire să ieşim din matriţă şi ,cum nu e de ajuns, vrem să împingem înapoi şi pe cei care au reuşit să scoată o mână şi vârful nasului.Mintea noastră refuză cu îndârjire să iasă prin faldurile Cortinei de Fier şi cred că o să ne oprim să arătăm cu degetul doar când o să ne taie cineva mâna.
Trăiască Republica Socialistă România!!!