La un pahar de fugă

M-am învăţat tot timpul să fiu pe fugă.Alerg constant, neobosit, nu mă pot opri.
Întrebat de cine alerg, răspund nervos, uşor panicat :De mine!Şi,al dracu, nu vrea sub nici o formă să rămână în urmă.Tot timpul mă ajunge din urmă şi mă prinde.
Ai spune:Păi dacă tot te prinde ,atunci de ce fugi?
Păi în primul rând fug ca să câştig timp.Fug de prelegerile lui plictisitor de patetice,de speranţele lui ne-mplinite şi de concluziile lui narcotice.
De fiecare dată la aceleaşi întrebări stupide, aplic aceleaşi răspunsuri cretine:
- De ce fugi de mine?
- Ca să te văd cum alergi după mine.
- Ţie chiar îţi place de tine?
- Nu. Da mă alin cu gândul că de tine îmi place şi mai puţin.
- Ce ai de gând să faci cu viaţa ta?
- Nu ştiu.Dar probabil o sa fie ceva care pe tine o să te enerveze cumplit.
- Să ştii că eu te vedeam departe.
- Şi eu pe tine, da ai prostul obicei de a ma ajunge din urmă.
- Băi... eu te credeam deştept.
- Dacă eram deştept, discuţia asta n-ar mai fi avut loc.
- Îţi baţi joc de mine?
- Nu. Defapt îmi bat joc de mine.
- Eşti praf.
- Cam o dată la două săptămâni. De obicei pică într-o sâmbătă.
- Tu chiar nu te vrei fericit?
- Aş fi foarte fericit dacă m-ai abandona.
- Chiar nu vrei să te integrezi?
- M-aş simţi foarte integrat în lanul de porumb.
- Nu vrei ca lumea să te privească cu alţi ochi?
- Aş prefera mai degrabă să mă privească cu ochii larg închişi.
- Mă iei peste picior?
- Hai mă...cum de ţi-ai dat seama.De fapt ,până te gândeşti tu la următoarea replică, prefer să o iau iute la picior.

Aberaţii în muguri de plictiseală

Mă declar plictisit! Am ajuns la concluzia că nu mai îmi pasă... Nu mai îmi pasă de mine aşa că ...de ce mi-ar păsa de tine?Sunt mult prea obosit să constat că tot ce se întâmplă în jurul meu e haotic.Că nimic nu are sens şi totul e lipsit de esenţă. E o continuă lupta cu morile de vânt.
Într-o lume din care nu mai înţeleg nimic mă plictisesc teribil.Şi mă plictisesc teribil când te aud cu câtă pasiune îţi deversezi problemele insipide şi puerile în faţa mea căutând cu disperare o privire plină de compasiune.Crede-mă, de abea reuşesc să-mi stăpânesc râsul, îl ascund în spatele unui căscat aproape la fel de concludent. De asemenea îţi tratez visele de mărire şi speranţele de viaţă fantasmagorice ca pe un real somnifer .Felicitări! Mă adormi mai repede decât un film prost.Şi de abea aştept să te văd cum aplici teoriile asimilate în facultate şi masterat pentru a scana codul de bare la Casa 4 de la Carefour, vezi să nu dai restul aiurea că se taie din leafă.
Total debusolat îmi croiesc zilnic drum printre vite cu cabină(genială expresie Aline , ar trebui să o patentezi),făcăleţi şi bizoni carpatini.Deci după cum bine vezi sunt destul de ocupat aşa că , te rog, nu încerca să-mi otrăveşti şi aşa puţinul aer curat pe care îl mai respir cu inepţiile şi idioţeniile tale patologice.Viaţa e şi aşa destul de scurtă iar tu insişti să-mi furi timpul.Dar cum în toate există o ironie şi cum tu reprezinţi majoritatea este foarte posibil ca lumea să îşi schimbe polii iar la final eu să fiu cel ce se aberează. Sau poate s-a întâmplat deja?

Cheia succesului feminin

În "Zestrea Domniţei Ralu" Florin Piersic a avut o replică , care după mine, a revoluţionat gândirea femeii românce moderne. În filmul cu pricina haiducul Anghel Şaptecai îi spunea domniţei:" Zestrea ta ,domniţă, două buzişoare, două ţâţişoare..." continuarea firească a replicii ar fi fost "două fesişoare", dar probabil a fost tăiată la cenzură.
Şi uite aşa s-a scris fişa postului femeii românce moderne: " Fatoo, câtă dreptate are moşul. De ce să ne mai chinuim noi cu toţii sărăntocii când i-auzi ce zestre de mare preţ avem."
Şi dacă-i zestre de mare preţ apăi musai să fie scoasă la mezaţ în târg, să vadă fiecare cât de frumoasă e marfa şi să liciteze cât mai mult şi cât mai repede că e biodegradabilă şi în câţiva ani dacă nu intră în service să primească mici retuşuri se devalorizează şi nu prea o mai vrea nimeni, plus că service-ul necesită fonduri de care ea nu prea dispune.De asemenea mai are dorinţa de a intra în service înainte de termen şi dacă o componentă a sfintei treimi"buzişoare, ţâţişoare, fesişoare" lipseşte sau necesită mici retuşuri, că de ,Mama Natură are un mod foarte ironic de a-şi împărtăşii darurile.
Ajunsă cu zestrea pe tarabă ,femeia se regăseşte foarte bine în rolul de precupeaţă desăvârşită.Marfa nu numai că poate fi privită în orice han aflat la mare căutare al târgului dar doritorului i se acordă şi mostre gratuite, dar numai să îndeplinească condiţiile necesare valorificării zestrei. Musai să fie de viţă nobilă , să aibă moşie vastă, musai câţiva iobagi sau şerbi pe hârtie, casă impunătoare şi caleaşcă trasă de cel puţin şase bidivii pur-sânge.
Nu de alta dar odată achiziţionată, zestrea trebuie întreţinută cu mare grijă şi atenţie deoarece sărăcuţa este foarte plăpândă şi timpul este foarte neiertător cu ea.Dar nu vă faceţi griji, zestrea vine cu garanţie semi nelimitată:
1. Este garantată ca nu se defectează atâta timp cât deţii monetar să o întreţii(necesită întreţinere constantă).
2.Fidelitatea este garantată numai pe perioada întreţinerii dar şi asta e discutabil.
3.Perioadă de utilizare- până te bagă în mormânt sau rămâi falit.