A fi OM e lucru mare!

Stau câte-odată şi mă gândesc cum toată viaţa, de când ne naştem şi până murim, nu facem altceva decât să asimilăm informaţii şi noţiuni.
Începem cu lucruri mărunte: învăţăm să vorbim;trecem de la stadiul de patruped la cel de biped;învăţăm pentru scurt timp ce e bine şi ce e rău şi chiar că e bine să oferi fără să primeşti ceva în schimb.
Ajungem să mergem la şcoală.Acolo învăţăm să scriem şi să citim.Căpătăm chiar şi câteva noţiuni de cunoştinţe generale(nu prea multe ,doar cât poate să asimileze creierul nostru odihnit din naştere).După care ne specializăm,facem facultăţi.Ne plângem că sunt grele examenele(dragi studenţi cele mai grele examene nu sunt gândite de Ministerul Învăţământului,ce o să faceţi când o să daţi peste cele ale vieţii?Suicid?).Învăţăm să ne mândrim cu diploma de licenţă,credem că ni se cuvine tot.Chiar începem să călcăm în picioare pe cei ce stau la coadă în faţa noastră(Dă-te băh ca nu-mi ajunge strada!)Muşcăm şi sfâşiem pentru o muşcătură mai mare din pradă şi un rang ceva mai înalt in haită,mă scuzaţi, am vrut să spun în societatea noastră foarte înfloritoare.Învăţăm că e bine doar ce e bine pentru noi.Când ni se solicită ajutorul spunem fără să ezităm:"Da mie ce-mi iese la faza asta?"asta ca să nu mai spun că nici nu mai ştim cum e să ajutăm din proprie iniţiativă.Suntem într-o goană haotică după diferite titluri insipide(doctor, inginer, expert contabil etc) şi uităm că singura titulatură care contează este aceea de OM, că doar vorba ceea: "A fi OM e lucru mare!".Cel puţin asta este parerea mea şi sper să nu mi-o schimb prea curând.

Visul românesc...

Visul românesc este să realizezi că nu ai avut niciodată nici un vis sau dacă l-ai avut, să realizezi că l-ai abandonat sub tone de regrete.
Visul românesc este să vezi că tot ce ţi-ai dorit se năruie în cenuşa timpului, că până şi cele mai mici dorinţe au fugit speriate de tine şi că nu mai cunoşti omul care te priveşte resemnat din oglindă." Omule, dă-te jos din oglinda mea.Ce dracu te uiţi aşa la mine?Ne cunoaştem de undeva?"
Visul românesc reprezintă dorinţa exacerbată de a deveni ornament pe capota unui BMW în tentativa eşuată de a traversa strada regulamentar, în timp ce masculul alfa de la volan îţi strigă, cu ochii injectaţi si gâtul explodând:"Băăăăăh, tu nu te uiţi pe unde treci!!!!!"
Visul românesc este să descoperi că nu ai nici o şansă în viaţă,că îţi este sortit să fi sclav pe plantaţia unui latifundiar care te remunerează atât de mult încât după ce scapi de datorii să mai rămâi şi tu cu bani de-o ciorbă,şi care se plânge că şi aşa te plăteşte prea mult şi se bucură că a venit Criza şi l-a ajutat să devină productiv că altfel ar fi murit de foame dacă ar mai fi trebuit să îţi mărească salariul.(a se vedea declaraţiile lui Copos şi Timiş,articol "Criza e o binecuvântare",sursa Money.ro)
Ce cunoscute îmi par visele astea?AAAAA, zici că nu e vis, e realitate? Păi dacă asta-i realitate, noi ce să visăm?

Doamna şi bagabontul

Anul trecut cam pe vremea asta stăteam pe o bancă din centrul oraşului aşteptând un prieten care are marea caliate de a întârzia(calitate pe care o stăpâneşte atât de bine încât eu sunt convins că la propria îmormântare va ajunge la două ore după finalizarea slujbei de îngropaciune).Şi neavând ce face a trebuit să asist la monstruoasa defilare a menajeriei circului numit Braşov(nu că Brasovul ar fi atipic, bănuiesc că peste tot este aceeaşi poveste). Mi-a crăpat retina în patru la vederea hipopotamilor îmbrăcaţi în balerine, a pisicilor siameze transformate în veritabile pantere negre de bronzul saloanelor de bronzat şi a maimuţelor cu buzele ţuguiate tot mai mult pe zi ce trece(daţi-mi numărul protecţiei animalelor,asta este cruzime!)
La un moment dat din mijlocul acestei monstruoase parade a răsărit un mugur de speranţă.A apărut o femeie încântătoare,chiar frumoasă. O femeie aranjată,elegantă, sidefată, o adevarată doamnă.Vorbea la telefon:
"Unde eşti?Ai ajuns?Că nu văd maşina"
.....
"Bine... Hai că te aştept aici."
Şi bine-nţeles că nu s-a lăsat aşteptat prea mult, a apărut ,măritul bagabont.Cu un mers de se crăpa asfaltul sub cele 65 de kilograme ale sale(cu toţii cunoaştem acel mers), cu o expresie a feţei foarte flegmatică şi cu o statură atât de impunătoare încât îţi trebuia scară să ajungi la nivelul celor 175 de centimetri ai înălţimii sale.
"Ai venit?Ce bine?că mă uitam după maşină şi nu o vedeam"
"Taci tu ,în gâtu mă-ti, ce te-ai născut cu curu în maşină?"
"Nu, doar ţi-am spus că am crezut că ai venit cu maşina."
"Tu n-auzi, tu cretino, să taci!"
Cam asta a fost tot ce am auzit din discuţia lor deoarece s-au îndepărtat.Mare dezamăgire mi-a adus acest episod.Dar era vina mea, uitasem ca există o variantă autohtonă a Lady and the Tramp.Numai că la noi Tramp,nu este un nefericit al sorţii,cu suflet bun şi care în final îşi jertfeşte libertatea şi obiceiurile lui de vagabond pentru dragostea profundă şi devotată ce i-o poartă Doamnei.La noi bagabontul e mitocan, are sufletul meschin, se autointituleză şi defineşte ca bagabont şi nu iubeşte pe nimeni în afară de fraţii lui de bagabondaj." Lady and the Tramp " are happy end doar în varianta Disney, în varianta mioritică Doamna se usucă pe picioare şi moare de inimă rea datorită alegerii făcute,în visul ei pueril de a schimba un bagabont, asta dacă nu are cumva norocul să fie abandonată în timp de-a lungul drumului.

La mulţi ani, sănătate şi mulţi,mulţi bani!

" La mulţi ani , sănătate şi mulţi,mulţi bani!!!" este urarea cea mai des întâlnită pe buzele românilor.Partea cu longevitatea şi sănătatea o înţeleg(deoarece o să trăiesc cât o să fiu sănătos şi o să fiu sănătos cât îmi permit ţigările),dar "mulţi,mulţi bani" nu, îmi sună un pic a "fără număr".Oare atât mai există în visele noastre, bani?Înţeleg că suntem un popor sărac, că datorită crizei o ducem şi mai greu. Dar pentru asta am ajuns să trăim?Pentru bani? Nici măcar nu îi dorim pentru un scop anume, pur si simplu îi dorim.Defapt,mă scuzaţi, avem un scop, scopul etalării.Vrem să ne etalăm la gât lanţul lui Grivei din aur masiv de 24 de karate şi pe inelar piuliţa de la şina de cale ferată din acelaşi metal preţios.Atât ne mai dorim de la viaţă?Un lanţ, un ghiul, o colivie cât mai mare şi invidia celor care nu si le permit? Of Românie cum te transformi tu în Rumani.Cum asimilezi tu muzica,fala si opulenţa acestui neam.Cum înlocuim noi graţia si eleganţa cu kitsch-ul si mitocănia.
În asemenea condiţii Românie zilele îţi sunt la fel de numărate ca şi ale unui bolnav de cancer în metastază.
La mulţi ani şi sănătate!

Românie nu mai plânge... îţi meriţi soarta

Astăzi am primit pe mail un articol foarte interesant:Ministrul Muncii este de părere că toţi sau marea majoritate a medicilor se vor întoarce acasă. "Toţi cei care pleacă într-un sistem mai bun au două avantaje mari: fac rost de nişte bani mai mulţi şi sunt mai mulţumiţi decât cu ce câstigau aici şi toţi sau marea majoritate se întorc acasă şi cu know-how-ul îmbunătăşit, şi cu nişte bani, iar lucrul acesta este bun şi pentru ţară", explică Şeitan.(ziarul Gândul)
Aceasta este declaraţia unui ministru?Pe aceasta se bazează Ministerul Muncii? Pe "boala Pământului"?Şi mai ales în urma unei asemeni declaraţii ,acestui ministru nu i-a cerut nimeni demisia?
Probabil că nu , şi nici nu o să i-o ceară cineva prea curând, deoarece difuzoarele televizoarelor vomită zilnic astfel de inepţii ieşite pe gurile maimarilor neamului nostru.Iar lucrul acesta nu dovedeşte decât faptul că suntem o naţie de eunuci.We don't have the balls to retaliate,probabil sunt îngropate de 2000 de ani în vr-un sit arheologic încă nedescoperit, cred că s-au pierdut odată cu comoara lui Decebal.Poate urmaşii noştrii le vor desoperii într-un final şi vor şti ce să facă cu ele. Până atunci însă noi vom continua să ne plângem pe la colţuri;să găsim compasiune în ochii la fel de trişti ai amicilor sau de multe ori chiar ai necunoscuţiilor; să încercăm să atragemmila oricărei persoane care are timp şi nervi să ne asculte;întodeauna lipsiţi de curajul de a ne mobiliza şi de a striga într-un singur glas:" GATA!! AJUNGE!! VREM SĂ NE SALUTAŢI DE LA ÎNĂLŢIMEA ŞTREANGULUI!!"

Despre, unde şi când ?! ... în vremea mea! sau Despre...Unde...Când?! … NICIODATĂ

Postarea mea reprezintă comentul la articolul Alinei Belciug, pentru a întelege mai bine am postat ambele articole .




Despre, unde şi când ?! ... în vremea mea!

Despre... câtă indiferenţă există în societate putem umple pagini întregi. Ieri, stăteam de vorbă cu o doamnă a cărei voce lină şi calmă te cucereşte din primele secunde. “Urmăreşte” susţinerea recuperării şi reabilitării psiho-sociale a adulţilor cu probleme cronice de sănătate mintală prin facilitarea adaptării sociale – frumos spus! Pentru ca toată lumea să înţeleagă, inclusiv eu la primele cercetări – facem referire la schizofrenie. Schizofrenia conform dex-ului limbii române este o ”Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea şi destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea.”

Schizofrenia… căţi oare dintre noi recunosc că au trecut prin aşa ceva, că s-au vindecat… sau încă mai suferă de acestă boală “ascunsă” a sufletului în creier. Nu voi dezvolta subiectul pe tema medicală ci mă voi axa pe nepăsarea societăţii…. Acum ceva timp mă ocupam cu acţiuni caritabile şi încercam să aduc zâmbete din suflet sub reclame ascunse. Pentru acest centru mi-a fost mai greu să conving “finanţatorii” să-şi unească imaginea cu “ei”… De atunci şi până-n ora aceasta târzie din seară, nimic nu s-a schimbat! Societatea încă îi respinge şi niciodată nu are fonduri, micile sponsorizări se duc la casele de copii sau bătrâni pentru că “transmit” mai bine mulţumirea. Acum 2 ani acest centru avea 7 angajaţi şi 30 de beneficiari… azi există 3 “angajaţi” voluntari şi 23 de beneficiari, plus încă 50 de cereri pentru înscrieri. Restul? Nu fac voluntariat, 7 s-au facut bine iar cererile de “ajutor” vor continua să curgă. Trăim într-o lume stresant de stresată, fără siguranţa zilei de mâine, fără conducere, fără cap şi fără coadă…

Unde… pe plaiurile mioritice, în mijlocul ţării noastre extrem de frumoasă. Vara trecută puneam pariu cu nişte prieteni că francezii ar fi în stare să-ţi vândă ca şi punct turistic inclusiv felinarele de pe stradă, pietrele de pe pietonală, copacii tăiaţi şi aranjaţi, scoarţa castanilor care se cojeste, cutia poştală de la feribot… Penibil! Avem o ţară minunat de frumoasă “păcat că este locuită” – strigă mulţi dintre noi! DA PĂCAT!!!! Spun şi eu că nu ştim să ne strângem “resturile” de la iarbă verde, încă mai aruncăm chiştoacele pe geam ( fapt pe care-l aplicam şi eu ), de mâncat seminţe în autobuze şi scuipat în colţul gurii cojile, de ce să nu fim mândrii? Păi nu avem cu ce? De ce să arătăm că avem păduri, dealuri, cetăţi, castele de vânzare pe 2 lei şi 3 parale? Încă sunt extrem de enervată pentru că s-a închis Pelişorul... Nu săriţi, nu trageţi!!! Vă rog, răgaz! Copii mei îl vor vedea doar în poze, nu vor simţi trecutul, arta şi frumosul din inima lor privind castelul. Cetatea Râşnov? Poate fii istorie! Pe zi ce trece mai cade câte un balcon, mâine un perete... TREZIREA LA APEL!!! Rămânem fără trecut, fără istorie. Ne vor scoate americanii la licitaţie după ce ne pierde Europa! Urât!!! Aş vorbi şi despre Deltă, dar spre ruşinea mea am ajuns întai la Paris… şi nu ştiu încă dacă-mi pare bine sau rău!

Când… sa fim membrii de partid? Păi depinde... când nu ai ce face acasă, când îţi place să te implici, când mai vrei să rozi un os, când ai de dat şi apoi de scos ochii-n lume... Morometeee!!! Când ai plecat din politica noastră frumoasă! Sfatul bătrânilor de mult apuşi a fost înlocuit cu întâlnirile tinerilor frumoşi, cu maşini scumpe care miros bine în urma lor. Blonde de la ”drept” şi de la ”stâng” mutate ca pe tabla de şah. Râdem, glumim, ne tăvălim ţi apoi ne întrebăm... Când s-au întamplat toate acestea? …E simplu … în vremea mea!!!


Alina Belciug



Despre...Unde...Când?! … NICIODATĂ




Despre... câtă indiferenţă există în societate putem umple pagini întregi.Care societate ? Nu avem o societate şi nici nu o să o avem prea curând. Asimilarea culturală nu reprezintă o societate ci un plagiat.Împrumutăm fără să transformăm.”Teoria formei fără fond” este la fel de valabilă astăzi ca şi acum o sută cincizeci de ani când a fost enunţată.2000 de ani au trecut peste noi fără să aducă vreo schimbare. Suntem la fel de lipsiţi de conştiinţă naţională şi dezinteresaţi de binele public ca şi în vremea lui Mircea cel Bătrân. Ori fără conştiinţă naţională şi interes faţă de binele public cum ar putea exista o societate.
Unde... pe plaiuri mioritice. Păi unde altundeva.Unde primează mai mult ca aici mitocănia, babuismul şi ciobănismul urban. Cât despre partea rămasului fără istorie, am rămas de mult fără.N. Iorga spunea că un popor care nu îşi cunoaşte trecutul,nu va înţelege prezentul şi nu îşi va putea controla viitorul.Ori noi nu ne cunoaştem deloc trecutul.Dar cine mai ştie azi cine a fost Iorga ?Azi Iorga este doar un desen pe bancnota de un leu.
Când … să fim membrii de partid? Când în România o să se facă politică. Când o să existe o dorinţă a populaţiei spre crearea unei clase politice.Când poporul va avea dorinţa şi voinţa de a gândi ca o naţiune.Când preşedintelui nu îi va mai face campanie electorală Nicolae Guţă.Când vom gândi cu capul nu cu stomacul. Când se vor întâmpla toate acestea? … NICIODATĂ.


Florin Paraschiv

Cu această ocazie ţin să îi multumesc Alinei pentru împingerile de la spate, uneori chiar dureroase, pentru a scrie.

Într-o ţară civilizată

Tot mai des mi se întâmplă să aud expresia:" Într-o ţară civilizată nu s-ar fi întâmplat aşa ceva" şi aici mă refer la lucruri minore, deoarece nimeni în ţara asta nu gândeşte macro.Am stârni o revoluţie pentru că ni s-a adus cafeau rece dar pentru ce este cu adevărat important aplicăm: "atâta timp cat nu e la uşa mea nu mă interesează".Să nu uităm totuşi că la fel cum Logan-ul nu e Mercedes, nici România nu este o ţară civilizată.Toţi ne dăm cu părerea, toţi ştim unde e nordul, dar evident că pentru fiecare e în altă parte.Toţi ne dorim dar nimeni nu vrea să facă primul pas şi aici ma refer să adopte un minim de bun simţ si de respect faţă de cel de lângă el. Haideţi să nu ne mai bucurăm la moartea caprei vecinului şi haideti să o resuscităm, pentru că in momentul acesta nu avem nimic în afară de pretenţii. Vrem să ni se dea dar nu cumva să trebuiască să facem ceva , vrem să uităm că odată cu drepturi revin şi obligaţii. Vrem să intrăm în rândul ţărilor civilizate da' binen-nţeles,dacă se poate, să nu facem nimic în privinţa asta.Vrem să spunem:"România este o ţară civilizată" în timp ce scuipăm cojile de la seminţe parţial pe pentaloni/fuste, parţial pe podeaua RAT-ului sau în mijlocul uliţei principale din inima oraşului cu temperament de sat. Vrem sa îmbrăcăm dantelă dar noi încă mai facem picturi rupestre. Nu se poate şi la bal şi la spital.
Oricum, sunt nevoit să recunosc:România este o ţară civilizată... cu grebla. Inima culturii urbane încă este "gura satului".Şi acum ne mai ascundem după deget de teamă sa nu fim înfieraţi, de teamă să nu ajungem în gura coanei Veta sau a lui nea Ghoerghe. Tot respectul faţă de puţinii care au curajul de a se ascunde dupa degetul mijlociu în timp ce îşi susţin cu tărie opiniile.

Azi....

Azi, nu vreau să critic pe nimeni.Azi, vreau să scriu fără rost,să scriu din plăcerea de a scrie.La urma urmei "toate-s vechi si noi sunt toate", vorba poetului.Subiecte ar fi pentru că mi se oferă din plin. Dar azi Nu,Nu azi. Azi, vreau să îmi aprind o ţigară şi să îmi închipui ca fumul ei este cel mai frumos poem creat de imaginaţia Omului şi că odată cu el mă ridic si eu în zări.Azi, vreau să uit de toate grijile mele şi mai ales de ale tale. Azi, nu vreau să aud pe nimeni, nici măcar pe mine.Azi, vreau să mă uit la tine şi să îmi imaginez ca nu eşti acolo.Nu insista căci nu te văd.Azi nu vreau să zâmbesc, sunt mult prea plictisit.Sunt plictisit de tine şi mult preaplictisit de mine.Nu te îngrijora mâine revin la normal.Dar lasă- mă azi să fiu aşa.Lasă-mă azi să mă uit pierdut în fumul ţigării şi mâine îţi voi zâmbi ca şi cum azi nu ar fi existat.