joi, 5 august 2010

Într-o ţară civilizată


Tot mai des mi se întâmplă să aud expresia:" Într-o ţară civilizată nu s-ar fi întâmplat aşa ceva" şi aici mă refer la lucruri minore, deoarece nimeni în ţara asta nu gândeşte macro.Am stârni o revoluţie pentru că ni s-a adus cafeau rece dar pentru ce este cu adevărat important aplicăm: "atâta timp cat nu e la uşa mea nu mă interesează".Să nu uităm totuşi că la fel cum Logan-ul nu e Mercedes, nici România nu este o ţară civilizată.Toţi ne dăm cu părerea, toţi ştim unde e nordul, dar evident că pentru fiecare e în altă parte.Toţi ne dorim dar nimeni nu vrea să facă primul pas şi aici ma refer să adopte un minim de bun simţ si de respect faţă de cel de lângă el. Haideţi să nu ne mai bucurăm la moartea caprei vecinului şi haideti să o resuscităm, pentru că in momentul acesta nu avem nimic în afară de pretenţii. Vrem să ni se dea dar nu cumva să trebuiască să facem ceva , vrem să uităm că odată cu drepturi revin şi obligaţii. Vrem să intrăm în rândul ţărilor civilizate da' binen-nţeles,dacă se poate, să nu facem nimic în privinţa asta.Vrem să spunem:"România este o ţară civilizată" în timp ce scuipăm cojile de la seminţe parţial pe pentaloni/fuste, parţial pe podeaua RAT-ului sau în mijlocul uliţei principale din inima oraşului cu temperament de sat. Vrem sa îmbrăcăm dantelă dar noi încă mai facem picturi rupestre. Nu se poate şi la bal şi la spital.
Oricum, sunt nevoit să recunosc:România este o ţară civilizată... cu grebla. Inima culturii urbane încă este "gura satului".Şi acum ne mai ascundem după deget de teamă sa nu fim înfieraţi, de teamă să nu ajungem în gura coanei Veta sau a lui nea Ghoerghe. Tot respectul faţă de puţinii care au curajul de a se ascunde dupa degetul mijlociu în timp ce îşi susţin cu tărie opiniile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu