Reţeta perfectă!

Sâmbătă seara.După muncă m-am hotărât să ies în oraş "la o bere", că dacă tot am ascultat cum creşte iarba toată ziua măcar să închei cu o seară glorioasă.Reţeta perfectă? Câţiva prieteni, o locaţie,câteva beri, râsete şi multă veselie.Zis şi făcut. Am găsit câţiva prieteni, am găsit o locaţie, am găsit berea dar lipseau râsetele şi veselia. Aşa că... am hotărât să schimbăm locaţia în speranţa că fiind mai mulţi se va schimba situaţia.
Ajunşi la noua locaţie (care fie vorba între noi dacă ar fi după mine aş închide-o fără nici o urmă de regret, dar din păcate te duci unde te aşteaptă prietenii)am mărit grupul de prieteni, am regăsit berea, dar ca şi înainte râsetele şi veselia cântau tot pe la alte mese.Situaţia începea să devină enervantă.Şi ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns , un amic de-al nostru s-a hotărât subit să cadă la datorie în faţa barului. Dacă ar fi fost un film ar fi luat Oscarul, în timp ce spectatorii şi-ar fi îndesat pachete întregi de şerveţele în ochi pentru a stăpânii valurile de lacrimi ce s-ar fi revărsat peste pleoape. Săracul a murit în braţele iubitei sale, ţintuind-o şi pe aceasta de asfalt într-o îmbrăţişare pasională.Doar că nu era un film şi el nu murise de-a binelea ci era doar beat mort.Ai fi putut liniştit să-i tai o mână că nu s-ar fi prins decât a doua zi de dimineaţă că nu o mai are.Aproape o oră şi ceva au stat uniţi în îmbrăţişarea lor pasională, că aşa-i când dragostea e mare, ea moartă după el si el mort de beat.
În tot acest timp eu cu un prieten , amândoi mai ignoranţi în ale romantismului, tot încercam să le încheiem momentul dramatic şi să îl băgăm în cârciumă ca nu cumva din întâmplare să înceapă o relaţie mai tragică cu vr-un poliţist.La un moment dat i-am spus iubitei să nu-l mai ţină că probabil deja s-a săturat de atâta ţinut în braţe şi că vrem să îl luăm un pic forţat, la care ea în inteligenţa sa covârşitoare îmi răspunde:
"Eu aş sta aşa pentru totdeauna!Nu mă mai satur!"
Draga mea, ori tu ai un singur neuron care aleargă ca hamsterul pe rotiţă ori eu am pierdut sensul lucrurilor.Cum ai vrea să stai pentru totdeauna cu o cârpă în braţe (că el în momentul ăla era ca o cârpă, se revărsa pe unde apuca)?Ţi-e teamă că dacă se trezeşte şi te vede pleacă?Sau cum?Că eu nu înţeleg. Cum stai aşa cu el în braţe poţi sta şi cu un stâlp că nici stâlpu nu mişcă.Mai mult stâlpul are avantajul de a fi bine înrădăcinat în pământ şi nu vine peste tine.Dar bine-nţeles că m-am abţinut de la asemenea răutăţi verbale şi cum a mişcat amicul nostru l-am şi luat pe sus şi l-am băgat înăuntru.
Am mai stat aproximativ o oră dupa care am plecat luând cu mine ca amintire inteligenţa fetei atât de frumos exprimată şi bucuria că în şapte ore trebuia să merg din nou la muncă.