Comunismul a căzut, fapt confirmat şi de acea cacealma din decembrie 1989, care a înghiţit atâtea mii de suflete .Însfârşit, comunismul a căzut!...Da' ce ne facem cu comuniştii care au rămas în urmă?Şi aici nu mă refer la activiştii de partid, ci mai mult la acel mic Stalin ce sălăşuieşte în fiecare dintre noi într-o mai mică sau mai mare măsură.Mă refer la gradul nostru de toleranţă, la capacitatea de adaptare la nou şi la noţiunea de diferit.
În cincizeci de ani comunismul ne-a obligat să gândim că suntem comuni, că nu trebuie să avem opinii diferite faţă de cele doctrinale, că nu trebuie să ne exprimăm personalitatea sau să avem o voce a noastră ca individ.Azi,la douăzeci de ani de la căderea dictaturii comuniste, deşi ne place să credem că ne-am schimbat, noi în sinea noastră am rămas tot nişte mici comunişti. Avem dreptul de a ne exprima opiniile dar tentativa este înabuşită cu pumnul, orice exprimare a personalităţii este grav sancţionată dacă nu exprimă personalitatea turmei.Şi toate aceste măsuri coercitive nu le mai aplică statul ci,culmea ironiei, noi nouă.În România anului 2010 încă mai există persoane, în general copii, care sunt călcaţi în picioare,agresaţi fizic, pentru simplu fapt că au părul lung,poartă tricouri cu formaţii muzicale, au pierce-uri, poartă pantaloni largi sau pur şi simplu ca "iar n-au şapcă"... că de :"Ţara te vrea tuns roachere!"(cretină reclamă)
Ni s-a oferit şansa de a fi indivizi dar noi ne dorim turmă, păstor şi câini de pază.Mă aştept de la zi la zi să văd în ziare sau pe internet anunţuri de genul:"Oaie bleagă şi rătăcită caut păstor cu câine fioros , pentru călăuzire!".Refuzăm cu îndârjire să ieşim din matriţă şi ,cum nu e de ajuns, vrem să împingem înapoi şi pe cei care au reuşit să scoată o mână şi vârful nasului.Mintea noastră refuză cu îndârjire să iasă prin faldurile Cortinei de Fier şi cred că o să ne oprim să arătăm cu degetul doar când o să ne taie cineva mâna.
Trăiască Republica Socialistă România!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu