Sâmbătă ziua cea mult aşteptată de toţi proletarii plătiţi cu mărunţiş după ce au fost sclavi pe plantaţie o săptămână întreagă, sâmbăta ziua cea mai frumoasă din săptamână oriunde în lume mai puţin în Braşov. În Braşov sâmbăta e zi de priveghi, e linişte şi pace, parcă te aştepţi oricând să îţi iasă în cale un cortegiu funerar prezidat de un popă burtos campion la aruncatul cădelniţei, cel puţin asta exprimă feţele oamenilor iesiţi sa bea un cico pe terasele amplasate pe maidanul din inima oraşului muribund. Nu ai ce face,nu ai ce zice şi singurul sentiment pe care poţi sa ti-l permiţi este unul acut de plictiseală.Parcă nimeni nu mai are noţiunea/bucuria zilei de sâmbătă, parcă nimeni nu îşi mai doreşte sa iasă din rutina săptămânii ce tocmai a trecut. Braşovul a ajuns să îşi doarmă la poale de Tâmpa somnul de veci . Deşi populat, oraşul pare părăsit. Unde altădată auzeai râsete şi veselie, acum auzi doar o linişte apăsătoare, e somnul de veci al Braşovului pe care îl ştiam eu si plânsetul de prunc al noului oraş.
Braşovul a murit, trăiască Braşovul!
Adevărul este că şi eu mă simt că bândtui pe aici:)
RăspundețiȘtergere